- Atestate Html
- Atestate Oracle
- Atestate PHP & MySQL
- Atestate Flash
- Atestate Visual FoxPro
- Atestate C++/C#
- Atestate JavaScript
- Atestate PowerPoint
- Atestate Word
0724836883
0762524054
Bookmark & Share
Trimite la prieteni si colegi site-ul nostru de atestate informatica.
Ancore in HTML
Într-o pagină foarte
lungă pot exista puncte de reper (ancore) către care se definesc
legături.
O ancoră se defineşte de asemenea prin eticheta <a>.
Pentru a defini ancora se utilizează atributul name care
primeşte ca valoare un nume atribuit ancorei (de exemplu "ancora1").
Pentru a insera o legătura către "ancora1" definită în
aceeaşi pagină se utilizează eticheta <a> având
atributulhhrefn
de valoare
"#ancora1".
.


Fǎcând click pe primul text subliniat apare:

Se revine în paginǎ cu
ajutorul butonului
.
Fǎcând click pe al doilea text subliniat apare:

Pentru a introduce o legǎturǎ cǎtre o ancorǎ definitǎ în alt document (altǎ paginǎ) aflat în acelaşi director, atributul href primeşte o valoare de forma
“nume_fişier.html#nume_ancora”


Fǎcând click pe primul text subliniat apare:

Se revine în paginǎ cu
ajutorul butonului
.
Fǎcând click pe al doilea text subliniat apare:

Dacǎ dorim ca pagina solicitatǎ sǎ fie încǎrcatǎ într-o altǎ fereastrǎ decât cea curentǎ, atunci trebuie lansatǎ în execuţie o nouǎ instanţǎ a browserului care va conţine noua paginǎ. Acest lucru se realizeazǎ folosind atributul target al etichetei <a>, care primeşte ca valoare un nume (de exemplu ,,fereastra”) pentru fereastra în care se va încǎrca noua paginǎ.


Dacǎ mai multe legǎturi folosesc aceeaşi valoare pentru atributul target, înseamnǎ cǎ paginile referite de acestea se vor încǎrca în aceeaşi fereastrǎ.



Ancore definite prin atributul id
Atributul id este un atribut universal, adicǎ poate fi ataşat oricǎrui element al unei pagini Web. Acest atribut va înlocui complet atributul name, care putea fi ataşat numai anumitor elemente.
Atributul id primeşte ca valoare un nume (de exemplu ,,id1”) care identificǎ în mod unic un element.
Atributul id poate fi utilizat pe post de ancorǎ într-o paginǎ Web conform sintaxei:
<a href = “#id1”> …</a>
<eticheta id =”id1”>…</eticheta>


Fǎcând click pe primul text subliniat apare:

Se revine în paginǎ cu
ajutorul butonului
.
Fǎcând click pe al doilea text subliniat apare:

Atributul title aparţine etichetei <a> şi comandǎ apariţia unei mici ferestre în pagina Web când mouse-ul se aflǎ pe o legǎturǎ, fereastrǎ în care este afişatǎ valoarea datǎ acestui atribut. Acest atribut are astfel menirea de a furniza informaţii suplimentare despre semnificaţia unei legǎturi.


Fǎcând click pe textul subliniat apare:

Pentru ca vizitarea unei pagini Web sǎ fie însoţitǎ de un sunet de fond, browserul Internet Explorer acceptǎ eticheta <bgsound>. Fişierul care stocheazǎ sunetul este precizat printr-un atribut al etichetei <bgsound>, şi anume src (de la ,,source” = sursǎ).
Un al doilea atribut al etichetei <bgsound>, şi anume loop permite precizarea numǎrului de repetiţii care sunt executate pânǎ când sunetul de fond înceteazǎ. Valorile posibile sunt:
- ,,-1” sau ,,infinite” pentru ca sunetul de fond sǎ se repete de un numǎr
infinit de ori
- un numǎr întreg pozitiv care precizeazǎ de câte ori sǎ se repete sunetul


Stilurile dedicate se aplicǎ numai blocurilor de text pentru care sunt definite.
În blocul <head…< / head> se insereazǎ un bloc <style>…< / style>
(în exemplul de mai jos dorim ca toate titlurile de mǎrimea 1 sǎ fie centrate şi de culoare roşie)


Observaţie: Dacǎ dorim ca acelaşi stil sǎ fie utilizat de cǎtre mai multe elemente (de exemplu ,,h1”, ,,h2” şi ,,p”) atunci se procedeazǎ ca în exemplul de mai jos:


Clasele de stiluri permit definirea unui stil general şi folosirea lui acolo unde este necesar. Procedǎm astfel:
1. Definim o clasǎ de stiluri ,,rc” (roşu şi centrat) în interiorul blocului <style>…< / style> aflat la rândul lui în blocul <head>…< / head>:
<style>
. rc {text-align : center ; color : red ; }
<style>
Observaţie: Locul liber aflat în faţa clasei de stiluri ,,rc” indicǎ faptul cǎ aceastǎ clasǎ este aplicabilǎ tuturor blocurilor de text, atunci când este necesar.
2. Dacǎ dorim ca un titlu de mǎrimea 2 sǎ foloseascǎ aceastǎ clasǎ de stiluri atunci scriem:
<h2 class=rc>…< / h2>


Observaţie: Dacǎ dorim ca o clasǎ de stiluri sǎ fie aplicabilǎ pentru anumite elemente ale documentului (de exemplu ,,p”), atunci:


Stiluri ,,identificate”
Toate elementele unui document admit un atribut universal numit id. Acest atribut înlocuieşte un atribut mai vechi name şi are rolul de a identifica în mod unic un element în cadrul unui document.
Atributul id poate identifica stilul utilizat de un element.
Pentru a utiliza un stil ,,identificat”, procedaţi astfel:
1. <style>
#VERDE {color : green ; }
<style>
2. În elementul în care se doreşte utilizarea localǎ a acestui stil, folosiţi atributul id care primeşte ca valoare numele stilului definit anterior


Dacǎ dorim ca un stil ,,identificat” sǎ fie aplicabil numai pentru anumite elemente ale documentului (de exemplu ,,h2”), atunci:


Pentru ca toate blocurile de text cursiv dintr-un bloc de text de tip paragraf sǎ fie de culoare roşie, atunci:
<style>
p , i {color : red ; }
<style>


Stiluri in-line sunt definite chiar în eticheta ce iniţiazǎ blocul în care dorim sǎ se aplice aceste stiluri:


În cazul în care dorim utilizarea unui anumit stil pentru un fragment de text, atunci includem acest text într-un bloc cu ajutorul delimitatorilor <span>…< / span> dupǎ care utilizǎm atributul style pentru eticheta <span>


Stiluri definite în fişiere externe
Procedǎm astfel:
1. Se creazǎ un fişier stiluri.html (conţinutul acestui fişier coincide cu conţinutul unui bloc <style>…< / style>, fǎrǎ ca aceşti delimitatori sǎ fie incluşi)

2. În fişierul urmǎtor pe care-l vom numi e15_10.html includem în blocul <head>…< / head> o etichetǎ <link> având atributele:
· atributul rel cu valoarea “stylesheet”
· atributul type cu valoarea “text/css”
· atributul href având ca valoare adresa URL a fişierului creat anterior.

Exemplul este echivalent ca efect cu e15_5

Dacǎ un atribut are valoarea ,, ! important ”, atunci el are prioritate maximǎ.


Tipul fontului poate fi stabilit cu ajutorul atributului font-family.


Grosimea fontului poate fi stabilitǎ cu ajutorul atributului font-weight. Valorile posibile sunt:
- normal
- bold
- bolder
- lighter
- valori numerice între 100 (pentru fontul cel mai subţire) şi 900 (pentru fontul cel mai gros)


Stilul fontului poate fi stabilit cu ajutorul atributului font-style.
Valorile posibile sunt:
- normal
- italic


Variantele fontului pot fi stabilite cu ajutorul atributului font-variant.
Valorile posibile sunt:
- normal
- small-caps


